CURS ONLINE: Ghidul editorial
Miranda Hurst
lector de jurnalism la Universitatea Edinburgh Napier
Miranda Hurst este lector de jurnalism la Universitatea Edinburgh Napier, unde predă știrile de televiziune. Înainte de asta a fost jurnalistă la BBC timp de mai bine de 25 de ani și a făcut televiziune, radio și online. Miranda a activat 11 ani la Londra pentru BBC World News, canalul internațional de televiziune al BBC, unde a condus departamentul de știri live cu o audiență de 110 milioane de oameni per săptămână. De asemenea, ea a reflectat alegerile generale din Marea Britanie din 2015, 2017 și 2019 și referendumul pentru independența Scoției din 2014. Înainte de asta, a activat 13 ani la BBC Scoția și a reflectat subiecte politice. Ea este, de asemenea, jurnalist video, trainer și mentor.
Ce este un Ghid editorial?
Ghidul editorial este exact asta – UN GHID. Nu e vorba despre reguli pe care trebuie neapărat să le respectați. Sunt un set de clauze și practici menite să vă SUSȚINĂ și să vă ajute să produceți cele mai bune materiale jurnalistice, indiferent cât de dificile sunt circumstanțele în care lucrați sau cât de complex este subiectul.
Ghidul editorial, de asemenea, ajută redacțiile să fie consecvente. Dacă toți membrii redacției știu ce au de făcut în procesul realizării știrilor, reportajelor etc. la cele mai înalte standarde, atunci echipele pot lucra împreună eficient. Colegii pot da o mână de ajutor la verificarea surselor sau la validarea informațiilor, editorii știu unde să-și concentreze eforturile și să ofere sprijin, iar prezentatorii pot avea încredere în materialul furnizat de colegi.
De ce este important Ghidul editorial?
Un cuvânt – ÎNCREDERE. Încrederea este cea mai importantă virtute pentru instituțiile media. Dacă publicul are încredere în materialele dvs., va reveni mereu la dvs. ca furnizor de informații. Publicul va apela la dvs. pentru a înțelege ce se întâmplă, va avea încredere în materiale jurnalistice produse de dvs. și va împărtăși cu alții conținutul dvs. În plus, dacă sursele au încredere în dvs., vă vor ajuta să găsiți și să realizați subiecte noi și vă vor oferi informații. Dacă partenerii dvs. comerciali știu că publicul are încredere în dvs., vor dori să fie asociați cu dvs.
Cum clădim încrederea?
Încrederea trebuie câștigată. Publicul trebuie să VADĂ că instituțiile media fac tot posibilul pentru a asigura acuratețea, imparțialitatea și corectitudinea în materialele jurnalistice. Procesul trebuie să fie transparent și clar, motiv pentru care percepția poate fi la fel de importantă ca ceea ce se întâmplă în realitate. Publicul trebuie să PERCEAPĂ știrile ca fiind credibile, iar atunci când faptele nu pot fi verificate sau se comit greșeli, instituțiile media trebuie să fie transparente în acest sens. Angajamentul dintre instituția media și publicul său trebuie să fie clar. Și aici intervine Ghidul editorial.
Neil McIntosh
New Scotsman, Regatul Unit
Transcriere: “Fără încredere, de ce ar accesa cineva site-ul nostru sau ar plăti pentru abonament? De ce ar face-o? Dacă publicul nu crede în ceea ce citește, nu are încredere în tehnicile pe care le-am folosit pentru colectarea informațiilor și le-am prezentat lui, atunci fără încredere suntem pierduți. Deci, da, ghidul editorial este foarte important, în clădirea unei legături de încredere. Făcând public ghidul editorial, puteți face referire la el atunci când oamenii se plâng, și având prevăzut în ghid un mecanism prin care publicul poate depune plângeri, un fel de organ independent, e un element important de construire a încrederii și menținerea ei în fața criticilor în privința articolelor pe care le-ați publicat sau poziția pe care ați luat-o. Și critica, desigur, poate apărea nu pentru că ați greșit, dar pentru că ați spus lucrurile pe care oamenii nu vor să le audă. Asta e munca noastră. Deci, ghidul editorial ne ajută să ne facem munca mai bine.”
Cum poate fi de folos Ghidul editorial în redacție?
Ghidul editorial explică comprehensiv, pas cu pas, procesul de producere a materialelor jurnalistice de calitate. Un modus operandi pe care fiecare jurnalist îl înțelege, fiind hotărât și motivat să facă procesul de realizare a știrilor mai eficient și temeinic prin folosirea acelorași standarde pentru fiecare subiect. E mai simplu pentru jurnaliști să ceară ajutor, mai ușor pentru editori să înțeleagă unde să-și concentreze eforturile. Ghidul însumează expertiza și cunoștințele existente în redacție.
Alina Gîrneț
Diez, Moldova
Transcriere: “Ghidul editorial ne ajută în redacție să fim pe aceeași lungime de undă, pentru că reporterii lucrează în ture și au de-a face pe parcursul zilei cu diferite provocări în reflectarea evenimentelor. Odată ce toți membrii echipei respectă un set de reguli agreate, asta ne ajută să definim standardele de calitate în documentarea, intervievarea, redactarea și publicarea materialelor, inclusiv postarea lor pe rețelele sociale și interacțiunea cu publicul și partenerii noștri. Mai mult, odată ce agenda publică este modelată de cursul evenimentelor care deseori sunt imprevizibile, un asemenea ghid ne ajută să navigăm în oceanul de informații cu care ne ciocnim în fiecare zi, să selectăm ce este relevant pentru publicul nostru, și să ne concentrăm pe reflectarea evenimentelor pe care le considerăm importante.”
Majoritatea ghidurilor editoriale ale instituțiilor media din întreaga lume se axează pe trei aspecte cheie. Acestea sunt acuratețea, imparțialitatea și corectitudinea. De ce acestea trei? Dacă dvs., în calitate de jurnalist, puteți demonstra că știrile dvs. sunt exacte, imparțiale și corecte, atunci publicul mai mult decât sigur o să aibă încredere în materialele dvs. Deci, să le luăm pe rând.
Acuratețea
Aceasta înseamnă să verificați faptele, să verificați sursele, să verificați ipotezele, să verificați termenii și descrierile pe care le utilizați. Și când nu puteți face asta, de exemplu în situații de conflict, fiți sinceri cu publicul. A fi transparent despre ceea ce știți și cât de siguri sunteți de acest fapt este vital pentru menținerea încrederii audienței.
Imparțialitatea
Aceasta înseamnă să vă asigurați că știrile dvs. nu iau nicio parte și sunt independente de orice influență. Reflectarea imparțială este echilibrată și oferă context. Construiți încrederea cu publicul dvs. Publicul va avea încredere în instituția dvs. dacă consideră că îi reprezentați interesele, dar nu interesele unor organizații sau autorități influente.
Corectitudinea
Aceasta înseamnă să vă asigurați că sunteți deschis, cinstit și respectuos față de cei cu care aveți de-a face. Aceasta înseamnă să fiți corecți cu publicul, contribuitorii, sursele și persoanele vizate în subiectele dvs. Înseamnă să-i respectați pe cei care lucrează în redacție și să-i tratați în mod egal. Oricine este vizat într-un subiect trebuie să aibă dreptul să răspundă acuzațiilor care i se aduc și să-și spună povestea, cu excepția cazului în care există un motiv editorial temeinic pentru a nu face acest lucru.
Să aruncăm o privire mai detaliată.
Acuratețea
Acuratețea este chintesența oricărui material jurnalistic și este crucială în obținerea încrederii publicului. Instituțiile media ar trebui să depună toate eforturile pentru a se asigura că ceea ce publică sau difuzează este adevărat. Instituțiile media nu trebuie să inducă în eroare publicul sau să răspândească informații false sau știri false. Asta înseamnă că toate subiectele trebuie să se bazeze pe surse de încredere și coroborate, iar faptele trebuie verificate. Asta înseamnă, de asemenea, că acuratețea este mai importantă decât viteza. Nu are rost să publicați sau difuzați primii un material dacă în final se dovedește a fi greșit.
Deci, cum arată asta în termeni practici?
Yulia McGuffey
NV, Ucraina
Transcriere: “Un exemplu foarte simplu. Un nou atac cu rachete asupra Kievului. Auzim explozii, dar nu publicăm ipoteze speculative fie că este vorba de rachete sau de acțiunile apărării aeriene. Așteptăm confirmarea de la o sursă de încredere sau informații oficiale – și numai după asta publicăm. S-ar putea să reacționam mai lent decât unele rețele sociale, cu toate acestea, vom avea fapte confirmate, nu o reacție isterica.
Al doilea exemplu. În ajunul Revelionului (22/23), armata ucraineană a ucis sute de soldați ruși mobilizați în Makiivka în teritoriile ocupate – sunt multe confirmări directe și indirecte în acest sens. Opt zile mai târziu, Ministerul rus al Apărării a anunțat o acțiune de răzbunare și a spus că „600 de soldați ucraineni au fost uciși în orașul Kramatorsk” – cel mai mare oraș din Donbas controlat de Ucraina. Aceste informații au apărut în agențiile de știri de propagandă ruse. De ce nu publicăm nimic imediat? Nu scriem că rușii au raportat că au ucis 600 de ucraineni – acesta este un narativ evident propagandistic. În schimb, cerem o reacție oficială din partea ucrainenilor. Și prezentăm știrea prin prisma reacției ucrainene. Nu avem pe nimeni în Kramatorsk, dar jurnaliștii Reuters au mers acolo – și au confirmat că au găsit o școală goală pe care rușii ar fi lovit-o. Pe măsură ce istoria se dezvoltă, adaugăm noi surse. Verificarea faptelor încurajează contracararea propagandei ruse.”
Verificarea informațiilor este de importanță vitală, fie că sunt faptice, un indiciu de la o sursă sau un material digital, cum ar fi imagini sau videoclipuri. Verificarea este un instrument cheie în combaterea informațiilor greșite și a dezinformării.
Dacă este posibil, fiți martori la evenimente. Dacă nu puteți, încercați să găsiți un martor ocular sau o sursă de încredere. Dacă trebuie să vă bazați pe surse, găsiți cel puțin două care să vă confirme ce s-a întâmplat și ale căror declarații coincid. Afirmațiile și acuzațiile trebuie să fie, de asemenea, confirmate de o a doua sursă. Verificați faptele și statisticile și stabiliți dacă informațiile respective nu sunt cumva învechite (de exemplu, de câțiva ani).
Dacă, în ciuda eforturilor depuse, nu puteți verifica niște circumstanțe, atunci spuneți acest lucru. Anumite evenimente, cum ar fi actele de terorism, conflictele sau dezastrele naturale, fac foarte dificilă stabilirea faptelor. Instituțiile media ar trebui să evite întotdeauna speculațiile și să fie sincere cu privire la ceea ce nu știu. Acest lucru este deosebit de relevant în timpul conflictelor sau dezastrelor.
Yulia McGuffey
NV, Ucraina
Transcriere: “Soledar este unul din orașele cheie pentru Ucraina în Donbas, pentru care se dau lupte grele. Rușii au afirmat de multe ori că Soledar a fost cucerit. Ce facem când rușii declară din nou că au luat Soledarul? Solicităm autorităților să confirme sau să infirme acest lucru. Ministerul Apărării anticipează adesea asemenea solicitări și rapid dă declarații. De asemenea, încercăm să-i contactăm pe cei care se află pe linia frontului. În final, noi reflectăm cum evoluează situația în baza faptelor pe care le colectăm, și nimeni nu a confirmat că Soledar a fost cucerit. În acest caz a fost important să fim foarte atenți și să nu tragem concluzii pripite. Armata noastră s-a retras în unele zone, dar nu a părăsit orașul.”
Orice afirmație, fapt sau alegație care nu poate fi coroborată ar trebui să fie atribuită. “Reuters relatează…”, “un purtător de cuvânt al prim-ministrului a spus…”, “conform presei de stat…”.
În mod similar, dacă faceți o greșeală, recunoașteți-o și corectați-o cât mai curând posibil. Publicul mai degrabă va avea încredere într-o instituție media care este sinceră atunci când face o greșeală, decât într-o instituție care încearcă să ascundă greșeala.
Imparțialitatea
Imparțialitatea este ceea ce menține redacțiile independente. Asta înseamnă că opiniile dvs. profesionale nu pot fi cumpărate sau influențate și că convingerile dvs. personale nu influențează știrile pe care le produceți. Acest ultim element poate fi o adevărată provocare pentru jurnaliști, dar este foarte important.
Iată cum BBC definește imparțialitatea: “Suntem imparțiali, căutând să reflectăm opiniile și experiențele audienței noastre – astfel încât materialele noastre în ansamblu să includă o varietate și o diversitate de opinii și nicio idee nu e subreprezentată sau omisă”.
E mai mult decât asigurarea echilibrului între diferite opinii referitoare la o problemă. Este vorba de reflectarea diversității de opinii și de incluziune. Nu e vorba doar de reflectarea opiniilor politice diferite, dar și opinii diverse din peisajul cultural, reflectând punctele de vedere ale femeilor și bărbaților, comunității LGBT, persoanelor mediul urban și rural, în vârstă și tineri, săraci și bogați. Știrile trebuie să acorde importanța cuvenită evenimentelor, opiniilor și principalelor argumente din societate.
Un cuvânt util aici este “grație” și este unul folosit de multe instituții media consacrate. Asta înseamnă “adecvat sau potrivit”. În esență, instituțiile media nu trebuie să acorde o greutate egală tuturor punctelor de vedere sau opiniilor. Opinia exprimată de un mic segment al societății nu merită aceeași atenție ca opinia majorității societății sau opinia confirmată științific.
Neil McIntosh
New Scotsman, Regatul Unit
Transcriere: “Să intrăm într-o dezbatere, care, din păcate, este adevărată pentru unii: este Pământul plat sau nu? Ei bine, cred că putem spune că da, Pământul este în mare măsură sferic și îi putem descalifica pe cei care pretind că este plat. Am luat o decizie editorială și am decis să ignorăm o grămadă de voci. Nu le acordăm atenție pentru că știm că știința indică faptul că Pământul este sferic. Așadar, asta se referă și la schimbările climatice. Știm că se întâmplă și e o dezbatere interesantă despre care cititorii noștri doresc să afle printr-o gamă largă de opinii despre ce trebuie de făcut în privința asta. Și acceptăm că asta se întâmplă. Trebuie să abordăm la fel un număr divers de subiecte. Așa e corect și e în interesul cititorilor noștri. Dar la un moment dat veți decide ce opinii să ignorați, și vor exista unele opinii pe care, indiferent de motiv, decidem să le minimizăm. Ar putea fi opinia unui partid politic mic, de exemplu, unul marginal. Spunem că, de fapt, vocile voastre nu sunt aceleași cu cele ale mainstreamului și nu sunt la fel de importante pentru cititorii noștri precum mainstreamul, întrucât trebuie să luăm astfel de decizii tot timpul. Și cred că trebuie să rezistăm tentației de a oferi spațiu vocilor marginale doar de dragul știrilor, pentru că asta doar va face zgomot și asta nu e misiunea noastră.”
Jurnaliștii trebuie să ia decizii informate cu privire la punctele de vedere pe care să le includă în materialele lor și cât spațiu să le ofere. O regulă de bază bună spune că, cu cât un subiect este mai controversat, cu atât este mai important să oferim diferite perspective.
Asigurarea imparțialității este deosebit de dificilă în perioade de conflict sau război. Imparțialitatea nu este sinonim cu neutralitatea. Nu trebuie să ne așteptăm ca jurnaliștii să fie neutri sau detașați de principiile democratice fundamentale, cum ar fi dreptul la vot, libertatea de exprimare și statul de drept.
Sunt situații în care pur și simplu nu poți fi neutră, pentru că atunci când ești neutru ești complice. Obiectivitatea nu înseamnă a trata toate părțile în mod egal. Înseamnă să-i oferi fiecărei părți posibilitatea să-și expună punctul de vedere.
Christiane Amanpour, CNN
Opinii personale: Consumatorii de știri, fie audiovizuale, online sau tipărite, nu ar trebui să poată identifica opiniile personale ale jurnalistului sau opinia reporterului despre subiectul reflectat. Este foarte important să rețineți acest principiu când e vorba de conturile dvs. pe rețelele sociale. Dvs. reflectați imparțial evenimentele, însă publicul cunoaște care e opinia dvs. personală, deci, percepția publicului despre imparțialitatea dvs. va avea de suferit.
Sunteți editor. În redacție aveți un corespondent politic care poate identifica ușor subiecte. De asemenea, el este foarte activ pe rețelele sociale. El folosește platformele sociale pentru a-și promova materialele și pentru a analiza evenimentele politice. Recent, guvernul a anunțat noi măsuri de securitate, iar corespondentul dvs. le-a criticat în mod deschis. El a postat mai multe comentarii prin care cere guvernului să renunțe la propunerile privind creșterea atribuțiilor de supraveghere ale poliției. Cum procedați?
Discutați cu corespondentul. Amintiți-i că prezența sa pe rețelele sociale este o extensie a rolului său ca jurnalist. El trebuie să respecte exact aceleași valori de acuratețe, independență și corectitudine în postările sale pe rețelele sociale ca și în reportajele sale. El riscă să-și compromită independența ca jurnalist și să afecteze încrederea publicului în reportajele sale.
BBC consideră că prezența angajaților săi pe rețelele sociale, indiferent dacă sunt conturi oficiale BBC sau conturi personale, trebuie reglementată de Ghidul editorial al corporației. Ghidul prevede:
„Noi trebuie să avem grijă în mod deosebit să ne menținem imparțialitatea pe rețelele sociale, atât în activitățile noastre profesionale, cât și în cele personale… Angajații BBC trebuie să evite să discrediteze BBC prin acțiunile lor pe rețelele sociale.” Deci, cum funcționează asta în realitate?
Nina Kheladze
TOK TV, Georgia
Transcriere: “Comportamentul jurnaliștilor pe rețelele sociale, libertatea de exprimare și standardele profesionale sunt foarte importante pentru noi. La etapa de angajare a unui nou colaborator, îl informăm pe potențialul candidat că va trebui să țină cont de anumite restricții referitoare la comportamentul pe rețelele sociale. Avem un ghid pentru rețelele sociale și respectăm și prevederile Codului Deontologic al Jurnalistului. În același timp, nu le interzicem jurnaliștilor să urmărească paginile politicienilor sau grupurilor politice sau să devină membri ai grupurilor lor, dar le spunem că ar trebui să se abțină să comenteze și să intre în discuții deschise, precum și să reacționeze, astfel încât acest comportament să nu fie interpretat ca poziția redacției. În practica noastră, am avut un caz când sub postarea pe Facebook a unei terțe persoane, un reprezentant al partidului de opoziție a răspuns la comentariul jurnalistului nostru, la care jurnalistul a răspuns la rândul său și a fost de acord cu afirmația critică. Ca parte a demersului editorial, am contactat în scurt timp acel jurnalist și i-am cerut să șteargă comentariul. El a fost de acord cu abordarea noastră și a șters comentariul. Acum câteva luni, am avut un caz aproape similar când un jurnalist a folosit o expresia cinică ca reacție la postarea unui politician faimos, pe care am cerut să o șteargă, și a fost ștearsă.”
Cum procedăm cu „experții” care apar în materialele noastre? Instituțiile media trebuie să fie atente la opiniile părtinitoare exprimate de cadrele universitare, alți jurnaliști, filantropiști sau analiști economici. În acest caz, ar trebui să fiți gata să furnizați informații relevante adiționale, cum ar fi afilierea expertului, astfel încât publicul să știe contextul în care experții se dau cu părerea.
Conflictul de interese
Conflictele de interese apar atunci când un jurnalist sau un colaborator are legături care par să le submineze capacitatea de a fi imparțiali. Aceasta poate fi o conexiune de ordin financiar (un om de știință este plătit de un producător de zahăr pentru a realiza un raport privind impactul consumului de zahăr asupra sănătății), o legătură personală (un jurnalist este căsătorit cu un soldat care este în prezent într-o zonă de război) sau o conexiune socială (un prezentator de știri este membru activ al unui partid politic).
Deseori conflictul de interese este o chestiune de percepție. Jurnalistul poate să-și desfășoare activitatea cu imparțialitate și corectitudine, dar publicul se poate întreba în mod rezonabil dacă afilierea jurnalistului îi va afecta imparțialitatea și integritatea.
Lucrați la un subiect despre o mare companie IT din regiunea dvs., care a extras ilegal date personale de la clienți și le-a vândut militanților politici. Reportera dvs. este bună în realizarea materialelor la acest subiect, dar este nepoata proprietarului companiei și are același nume. Ea a postat poze împreună cu unchiul ei pe rețelele sociale. Dvs., ca editor, știți că ea va reflecta subiectul imparțial, așa că cum veți proceda?
Nu aveți de ales decât să trimiți un alt reporter, chiar dacă știți că reportera va fi imparțială. Percepția părtinirii va dăuna reputației instituției dvs. De asemenea, reportera ar putea să nu fie atât de imparțială pe cât și-ar dori – părtinirea inconștientă este foarte greu de contracarat și nu ar trebui să vă așteptați să o facă.
Toți angajații ar trebui să fie rugați să-și declare interesele personale care le-ar putea afecta munca. Managerii trebuie să-și folosească raționamentul pentru a decide ce acțiuni sunt necesare. Depinde de subiectul la care lucrează jurnalistul, rolul lui în subiect, experiența și de mediul în care lucrează. De exemplu, un prezentator care este membru activ al unui partid politic poate fi într-un potențial conflict de interese în timpul alegerilor generale sau în cazul subiectelor politice.
ALEGERI: Când reflectați alegerile, este important să fiți conștienți și să respectați regulile, reglementările și restricțiile specifice.
Corectitudinea
Corectitudinea contează. Contează în redacție: asigurați-vă că toți angajații au instrumentele necesare pentru a-și face munca și sunt respectați și încurajați să-și facă munca cât mai bine. Egalitatea de șanse pentru femei și grupurile minoritare este vitală pentru o redacție, deoarece ajută la creșterea celor mai buni jurnaliști și a unei varietăți de materiale. Corectitudinea contează și în afara redacției. Jurnaliștii trebuie să trateze echitabil colaboratorii și sursele și să fie corecți cu eroii reportajelor.
Un aspect fundamental al corectitudinii este dreptul la replică. Aceasta înseamnă că jurnaliștii trebuie să muncească din greu pentru a acorda celor împotriva cărora au fost făcute acuzații dreptul de a se apăra, fie că sunt persoane fizice sau organizații. Aceasta ar trebui să fie întotdeauna poziția implicită a unei redacție, cu excepția cazului în care există un interes public clar sau probleme de legalitate, siguranță sau confidențialitate, ceea ce înseamnă că trebuie să păstrați anumite informații. De obicei, o astfel de decizie urmează să fie luată de un editor senior.
Sunteți editor. Reporterul dvs. are un subiect exclusiv despre modul în care guvernul a acordat un contract mare unui donator politic fără a trece prin procesele de achiziții adecvate. Reporterul dvs. a parcurs toți pașii necesari pentru a aduna informații, pentru a verifica informațiile din câteva surse, pentru a obține dovezi documentare și pentru a verifica faptele. Ultimul pas este acordarea dreptului la replică guvernului. Dar se blochează. Vreți să publicați subiectul mâine, dar purtătorul de cuvânt al guvernului nu răspunde la apeluri și bănuiți că încearcă să amâne publicarea subiectului. Cum procedați?
Contactați purtătorul de cuvânt al guvernului prin e-mail și mesaje și le spuneți că au 24 de ore pentru a răspunde. Dacă nu răspund în acel interval de timp, menționați că ați abordat guvernul pentru comentarii, iar ei nu au răspuns. Dacă este necesar, puteți reveni la declarațiile guvernamentale anterioare cu privire la această problemă și puteți găsi un citat pe care îl puteți folosi („în luna mai a anului trecut, un ministru a promis că vor fi respectate procedurile legale de contractare”). Dacă după publicare guvernul răspunde, publicați poziția lui într-un alt articol.
Corectitudinea este interconectată cu acuratețea și imparțialitatea despre care am discutat mai sus. Acuratețea sprijină corectitudinea deoarece reflectă faptele unui subiect în mod corect și proporțional. Imparțialitatea sprijină, de asemenea, corectitudinea, deoarece dă voce diferitelor puncte de vedere și ajută la evitarea narațiunii dominate de cei puternici sau de majoritate. Este vorba despre reflectarea punctelor de vedere ale cât mai multor oameni posibil, inclusiv a celor care sunt adesea marginalizați sau excluși. Procesele etice robuste din cadrul unei redacții trebuie să fie respectate de jurnaliști și în afara redacției.
Alina Gîrneț
Diez, Moldova
Transcriere: “Toată activitatea și misiunea noastră este axată pe publicul nostru. Nu am mai fi jurnaliști dacă nu ar fi publicul pentru care lucrăm. În timp, am învățat că pentru a câștiga încrederea cititorilor, redacția trebuie să respecte principiile etice în toate activitățile, inclusiv cea comercială. Vorbiți public despre principiile dvs. etice, astfel încât publicul să le poată urmări în reflectarea evenimentelor. Recunoașteți public dacă ați comis greșeli în articole, și întotdeauna corectați-le. Reacționați constructiv la orice tip de feedback. Respectați misiunea și valorile declarate și vorbiți despre echipă cu nume și fețe.”
Cum începeți?
Elaborarea unui set de reguli editoriale pare a fi un exercițiu dificil la prima vedere, dar nu ar trebui să fie complicat. Multe instituții media consacrate, precum BBC sau New York Times, publică ghidurile lor editoriale. Ar putea exista deja un cod de conduită editorial național sau regional. Acestea pot servi ca punct de pornire în identificarea necesităților redacției dvs. și în stabilirea principiilor fundamentale pe care se bazează redacția dvs. Fiecare instituție media va avea propria sa situație unică și niciun ghid editorial nu se va potrivi fiecărei redacție.
Alina Gîrneț
Diez, Moldova
Transcriere: “La Diez am elaborat ghidul editorial pe parcursul activității noastre de zece ani. Nu l-am avut pe hârtie de la început întrucât aveam nevoie de timp pentru a elabora misiunea, a acumula experiență, a face greșeli, și a înțelege mai bine necesitățile publicului pentru a începe elaborarea unui document care să ne ghideze în timp activitatea. Am respectat întotdeauna principiile Codului de etică, dar ne-am dat seama că este important să avem și un document intern, întrucât avem un rol deosebit în comparație cu colegii noștri din alte redacții. Publicul nostru țintă este specific, și ăștia sunt tinerii din Moldova, vorbitori de română și rusă. Ne focusăm pe subiecte de nișă care ar fi interesante pentru ei, și suntem implicați în multe proiecte educaționale. Pe lângă experiența noastră acumulată în timp noi am analizat ghidurile editoriale folosite de alte organizații naționale și internaționale și asta ne-a ajutat să comparăm diferite viziuni, și să le aplicăm pe acelea care sunt potrivite pentru organizația noastră.”
Pentru a elabora un ghid editorial, trebuie să înțelegeți principalele sarcini și provocări ale instituției dvs. Acest lucru trebuie reflectat în ghidul dvs. editorial. De exemplu, dacă operați într-un mediu în care dezinformarea și conținutul confuz generat de utilizatori sunt predominante, poate e cazul să puneți accent pe necesitatea verificării informațiilor din mai multe surse și pe verificarea faptelor. Dacă aveți colegi care frecvent postează opiniile personale pe rețelele sociale, atunci s-ar putea să accentuați imparțialitatea și cum percepția părtinirii poate afecta relația dintre instituția media și publicul acesteia.
Gândiți-vă la dilemele și provocările cu care v-ați confruntat dvs. și colegii dvs. și discutați cum să elaborați principiile care să-i ghideze pe jurnaliști ca să facă față unor situații similare. Noile provocări, cum ar fi conflictul, schimbările în legislație sau evoluțiile tehnologice, trebuie să fie reflectate în ghid. Ghidul editorial poate și trebuie să fie actualizat în mod regulat.
Alina Gîrneț
Diez, Moldova
Transcriere: “În mod normal, o organizație ar trebui să-și revizuiască ghidul în fiecare an, dar să-l aplice în practică în fiecare zi, sau mai bine zis, de fiecare dată când este nevoie, având în vedere că am putea să ne confruntăm cu noi situații și reacțiile și experiențele noi trebuie aplicate corespunzător. De exemplu, dacă e o situație urgentă care ar necesitata reflectarea mai frecventă pe o rețea socială, atunci vom avea probabil nevoie de noi prevederi în ghid privind folosirea rețelei. De asemenea, unele situații vechi și-ar putea pierde relevanța în timp. Deci, așa cum actualizăm un text live la fiecare oră, la fel, ar trebui să revizuim și ghidul nostru editorial.”
Ghidul editorial nu este făcut să vă împiedice să reflectați evenimentele. În schimb, ghidul vă ajută să produceți conținuturi mai robuste, exacte, imparțiale și corecte. Materialele dvs. vor fi supuse controlului, iar publicul va avea încredere în ele.
Neil McIntosh
New Scotsman, Regatul Unit
Transcriere: “Cred că încrederea începe cu modul în care colectăm informații pentru materialul nostru. Deci, ghidul editorial explică cum adunăm informații pentru material, cum le prezentăm. În urma instruirilor pe care jurnaliștii le au, vor avea înțelegerea faptului cât de departe pot merge pentru a colecta informații. Și când trebuie să se oprească și cât de multă presiune pot pune pe oamenii, care sunt victime ale unei tragedii sau până unde mergem ca să obținem informații care nu sunt publice. Și în jurnalism e necesar să explorăm întotdeauna limitele acestuia, desigur. Ghidul editorial ne ajută să înțelegem unde sunt aceste limite ca să știm de unde pornim. Dar se referă și la modul în care prezentăm informațiile, cum redactăm articolul așa încât să nu afectăm echilibrul articolului, fie e vorba de text sau video. Chiar dacă trebuie să producem o versiune scurtă a subiectului, trebuie să ne asigurăm că o facem corect. Și mai e contextul. Contextul în care prezentăm rezultatele documentării, fotografiile pe care le alegem, video-urile pe care le alegem la articol, cadrul în care este plasată istoria, și toate aceste elemente împreună trebuie să fie realizate ținând cont de cititor. Trebuie să ne întrebăm de fiecare dată, ce așteptări are cititorul de la subiectul nostru.”
Mai multe pagini ale campaniei:
Interesat(ă) de ultimele știri și oportunități?
Acest site este gestionat de Programul Regional de Comunicare finanțat de UE pentru Vecinătatea Estică ("VECINII UE de la est") 2020-2024. Programul completează și sprijină comunicarea Delegațiilor Uniunii Europene în țările partenere din est și operează sub îndrumarea Direcției Generale Vecinătate și Negocieri privind Extinderea a Comisiei Europene și a Serviciului European de Acțiune Externă. Programul este implementat de consorțiul condus de GOPA PACE.
Informațiile de pe acest site sunt guvernate de Declarația privind limitarea răspunderii și protecția datelor cu caracter personal. © European Union,
