Țara care mi-a devenit a doua casă. Cum se implică Moldova în ajutorul refugiaților ucraineni

Țara care mi-a devenit a doua casă. Cum se implică Moldova în ajutorul refugiaților ucraineni

aprilie 20, 2022

De la începutul războiului în Ucraina, pe teritoriul țării noastre au intrat peste 375 000 de refugiați. Unii și-au continuat drumul spre alte țări europene, iar o parte dintre aceștia au ales să rămână în Moldova, așteptând ziua în care se vor putea întoarce acasă. Printre aceste persoane se numără și Ecaterina, o tânără de 29 de ani din Odesa. Aceasta a ajuns în Moldova la începutul lunii martie și a găsit aici o familie care s-a oferit să o adăpostească atât timp cât va fi nevoie.

Ecaterina este programistă. Inițial planifica să plece împreună cu prietenii într-o țară mai sigură, însă când s-a început războiul, planurile au fost date peste cap. Așa s-a întâmplat că întreaga sa familie a rămas în Ucraina, iar Ecaterina a venit singură în Moldova.

„Mă pregăteam să plec de la începutul războiului. În prima zi, când au avut loc explozii, nu înțelegeam ce să fac. Nu mă puteam aduna și am înțeles că singura cale era să plec undeva, să încep să lucrez și să ajut. Într-o zi m-a sunat mama și mi-a spus că o mătușă pleacă în Moldova. Am spus că merg și eu dacă sunt locuri. Așa și am plecat”, ne povestește Ecaterina.

Majoritatea cunoscuților și prietenilor Ecaterinei care au plecat din Ucraina nu au rămas în Moldova. Ecaterina însă a decis să rămână aici, chiar dacă prietenii au încercat să o convingă să plece în altă parte. Primul motiv a fost pașaportul expirat. Aceasta nu a fost o problemă pentru a intra și a rămâne în Moldova, întrucât autoritățile au emis o lege care le permite ucrainenilor să intre în țara noastră doar cu buletinul de identitate. Iar după o perioadă de timp, Ecaterina a înțeles că se simte în siguranță aici. Mai mult, orașul Chișinău îi pare foarte familiar și asemănător cu Odesa.

„Chiar și acum, mergând pe străzi, mi se par familiare. Îmi amintesc mult de acasă. Există o mulțime de locuri similare, chiar și o parte din arhitectură.”

Din viața anterioară, Ecaterinei i-a rămas doar jobul. În rest, totul este nou pentru ea: casa în care locuiește, oamenii care o înconjoară. Cu toate acestea, Ecaterina spune că se simte foarte bine aici și este extrem de recunoscătoare moldovenilor pentru atitudinea și ajutorul pe care îl oferă ucrainenilor.

„Sunt șocată de oameni. În sensul bun al cuvântului. Nu credeam că oamenii de aici sunt atât de amabili și primitori. Primele două săptămâni pentru mine erau o disonanță, mă întrebam dacă tot ce se întâmplă este adevărat: și te ajută, și te transportă gratuit, îți dau cartele SIM gratuite, dau mâncare și locuință celor care au nevoie. Mi se părea că asta e un fel de utopie, că așa ceva nu poate fi adevărat. Nu o să obosesc să repet cât de recunoscătoare sunt. Acesta a fost probabil unul dintre motivele pentru care am rămas aici și nu am mers mai departe. Nu am avut niciodată intenția să vin în Moldova, dar acum s-a adeverit că această țară a devenit pentru mine a doua casă.”

O a două familie pentru Ecaterina

Ecaterina nu a mai fost în Moldova niciodată. Un vechi cunoscut a ajutat-o cu informațiile, iar odată ce a ajuns la vamă, s-au găsit tocmai trei mașini care erau gata să o transporte gratuit la Chișinău. Pe drum spre capitală, a aflat că deja s-a găsit o familie care să-i ofere spațiu de trai.

Acum, Ecaterina trăiește împreună cu Valeria. O tânără de 18 ani, care a decis împreună cu familia să ajute persoanele refugiate din Ucraina.

„În a doua zi de război, tata mi-a spus că are o rugăminte la mine. M-a întrebat dacă am vrea să luăm o persoană sau mai multe refugiate la noi, întrucât eu stau singură într-un apartament și am o cameră liberă. Și eu, evident, că am fost de acord”, ne povestește Valeria.

Valeria ne spune că dorința familiei sale de ajuta persoanele refugiate nu reprezintă altceva decât elementarele valori umane pe care toți ar trebui să le aibă.

„Am vrut să fim solidari cu oamenii de acolo, nu știm când vom fi noi în locul lor. Poate vorbim noi că țara noastră e săracă, dar noi în general suntem primitori și din puținul nostru vrem să ajutăm pe cei care nu au posibilități sau sunt în situații de criză. Binele oricum se întoarce.”

First, theyInițial, au mers la Centrul de triere a refugiaților Moldexpo din Chișinău. Acolo au găsit o mamă cu doi copii, pe care au primit-o în casa lor timp de trei zile. Ulterior, familia a plecat mai departe în Germania. După aceasta, prin intermediul grupurilor de Facebook, tatăl Valeriei a găsit-o pe Ecaterina.

„Ne-am împrietenit foarte bine. Avem aceleași interese, ne povestim istoriile din școală, din copilărie. Discutăm pe diverse teme sociale, politice”, ne povestește Valeria.

Pentru Ecaterina, Valeria și părinții săi au devenit a doua familie.

„Întotdeauna le-am spus părinților mei că îmi doresc un frate sau o soră. Eu sunt un singur copil în familie. Mi se pare că acum am această soră mai mică. Sunt foarte recunoscătoare Valeriei și familiei ei pentru că mi-au oferit adăpost. Acum ei au devenit a doua mea familie. Săptămâna trecută am fost în sat să o vizităm pe bunica Valeria. A fost foarte un moment foarte familiar, ca acasă. Le-am spus că mă simt inconfortabil, că sunt un străină, iar Valeria m-a contrazis, spunându-mi că eu nu sunt un om străin pentru ei.”

Ecaterina este foarte interesată de cultura noastră. A aflat povestea Mărțișorului atunci când l-a primit în dar și încearcă să învețe cuvinte în română împreună cu Valeria. Viitorul pentru ea este incert, totuși speră că lucrurile se vor aranja și va putea să se întoarcă cât mai curând acasă.

„Nici măcar nu știu ce se va întâmpla mâine. E greu de planificat, dar îmi doresc foarte mult să merg acasă, mi-e foarte dor de toată lumea. Vreau să îmi îmbrățișez și să-mi sărut pisica.”

Ajutor și solidaritate prin voluntariat

Ajutorul și solidaritatea moldovenilor în această perioadă s-a manifestat diferit. Dacă unele persoane au adăpostit refugiați acasă, altele au donat mâncare, haine sau bani. O altă parte dintre moldoveni, în special tineri, au ales să facă voluntariat.

Teodora este elevă în clasa a XII-a. Face voluntariat de la 13 ani. Este tânără ambasadoare europeană din vara anului 2020 și promovează valori europene. De-a lungul timpului, a participat la diverse acțiuni de voluntariat, începând de la educație și până la schimbări climatice, iar odată cu declanșarea războiului în statul vecin, și-a concentrat activitățile pe voluntariatul cu refugiații.

„Pentru mine, de fapt, războiul a început odată cu majoratul meu, pentru că pe 24 februarie a început războiul, iar pe 25 februarie eu am făcut 18 ani. Primul meu gând, la început, a fost să le scriu rudelor mele din Ucraina și prietenilor. Pentru că în luna septembrie am fost în Kiev cu un proiect Erasmus și am reușit să-mi fac foarte mulți prieteni acolo și mi se rupea inima când le scriam și-mi spuneau că se ascund, că tatăl lor luptă. Este dureros și am încercat să-i ajut pe cât de mult am putut.”

Chiar de la începutul războiului, Teodora a venit la Moldexpo și a început a face voluntariat. În toată această perioadă, tânăra a făcut voluntariat în mai multe locații din Chișinău, iar activitatea ei de bază se axează pe depozite.

„Am început activitatea de voluntariat la depozit. Acolo sortam donațiile oamenilor. În primele zile era un volum de lucru imens. Îmi amintesc că am ajuns seara acasă și mă dureau mușchii. A doua zi abia de am putut să mai merg. Când am încercat să fac voluntariat cu refugiații mi-a fost mai dificil, deși într-un final m-am adaptat. Mi-a fost dificil pentru că simt durerea lor în privire. E greu atunci cânde se apropie de tine o bătrânică și cu lacrimi în ochi îți spune mulțumesc sau atunci când vezi oamenii care au fugit de război și au lăsat totul acolo. Oamenii sunt stresați și este complicat, pentru că nu știi ce să le spui”, ne explică Teodora.

Pe lângă voluntariatul de la centre, Teodora ține legătura cu foarte multe persoane prin telefon sau internet. Ea încearcă să-i ajute cu informații despre joburi, transport, cazare, înscriere la școală, cursuri de română.

„Apropo, m-au întrebat foarte mulți ucraineni unde ar putea să învețe limba română. O doamnă chiar m-a rugat să vorbesc cu ea și fiica ei în română, pentru că ele vor să o învețe.”

Teodora recunoaște că primele două săptămâni au fost cele mai dificile, întrucât venea direct după lecții la Moldexpo și stătea până seara târziu. În timp, însă, și-a format un program mai stabil, astfel încât să reușească să facă față tuturor activităților și să nu se supra forțeze.

„Nu am forțat, pentru că au fost voluntari care în primele zile au rămas și pe noapte la centrele pentru refugiați, au obosit și apoi nu au mai venit. Este important să-ți calculezi puterile. Chiar dacă avem o dorință arzătoare de a ajuta, este important să nu suferim și noi”, ne explică Teodora.

Moldovenii au reușit în această perioadă să se mobilizeze extrem de mult, fiecare a încercat să ajute cum poate. Teodora consideră că aceste acțiuni de solidaritate se explică prin faptul că noi suntem ca popor primitori și înțelegem cât de mult este important acest ajutor.

„Mai întâi de toate sunt oameni, apoi ucraineni. Este important să-i ajutăm. Făcând voluntariat pentru refugiați, nu am simțit că fac ceva ieșit din comun. Era normal să o fac.”

Și Moldova are nevoie de ajutor

De la începutul războiului, practic toate comunitățile și organizațiile naționale și internaționale se implică activ în oferirea ajutorului pentru refugiați. Un exemplu în acest sens sunt și Tinerii Ambasadori Europeni, care încearcă să-și susțină vecinii în orice mod posibil.

„The promotion of peace, human rights, freedom, the rule of justice, democracy, solidarity are some of the core values „Promovarea păcii, drepturile omului, libertatea, supremația justiției, democrația, solidaritatea sunt unele din principalele valori și obiective după care se conduce Uniunea Europeană și Inițiativa Tinerilor Ambasadori Europeni din Moldova. Războiul început de Rusia împotriva Ucrainei este diametral opus acestor valori, și văzând cum sunt încălcate drepturile de bază a oamenilor din Ucraina am înțeles că trebuie să acționăm, trebuie să arătăm solidaritate cu poporul ucrainean și să ajutăm oamenii care au nimerit în situații dificile din cauza acestui război. Cred că pacea, efortul comun și cooperarea sunt esențiale pentru a avea progres în societățile noastre, pentru că împreună suntem mai puternici!”, ne explică Daniel Bîzdîga, coordonator al Inițiativei Tinerilor Ambasadori Europeni în Moldova.

Inițiativa s-a implicat de la mesaje de susținere online și răspândirea informației despre ce se întâmplă în Ucraina până la acțiuni de ajutor în viața reală: voluntariat în centrele de refugiați( centre de colectare, ajutor informațional etc.), donații de produse de prima necesitate (produse alimentare, pentru copii, de igienă) pentru refugiați și expediere de loturilor umanitare către Ucraina. Nu este un secret pentru nimeni că Moldova este un stat mult sărac decât alte state europene, iar valul de refugiați din Ucraina este resimțit enorm aici. Pe lângă solidaritatea umană, statul nostru are nevoie și de capacității financiare. Acest suport economic și material Moldova îl primește din partea statelor UE.

„Impactul pentru Republica Moldova a fost dur în mai multe sensuri. În primul rând, vorbim despre impactul imediat și, evident, despre fluxul de refugiați. Desigur că este important pentru comunitatea internațională să susțină Republica Moldova în criză, cât și pentru un termen mai lung. Uniunea Europeană a oferit sprijin considerabil prin mecanismul de protecție civilă. 17 state membre ale UE au asigurat Republica Moldova cu asistență în valoare de 14 milioane de euro și acest sprijin continuă. Practic în fiecare zi suntem informați despre livrarea de noi ajutoare”, explică Jānis Mažeiks, șeful Delegației UE în Republica Moldova.

Ajutorul UE nu se rezumă doar la aprovizionarea oamenilor cu lucruri materiale, dar și cu oameni.

„Am avut recent o înțelegere cu Frontex, agenția de management a frontierelor UE, care deja și-a trimis angajații în Moldova pentru a ajuta polițiștii de frontieră la primirea refugiaților. Activează și Misiunea Uniunii Europene de Asistență la Frontieră în Republica Moldova și Ucraina. Angajații acestei misiuni la fel se află la frontieră și oferă sprijin refugiaților”, mai adaugă Mažeiks.

Ambasadorul UE în Moldova dă asigurări că țara va primi suport și în continuare.

„Ne gândim și la o perspectivă de lungă durată, deoarece nu este vorba doar despre o criză imediată a refugiaților. Ne gândim cum putem ajuta Republica Moldova în timp pentru a sprijini o dezvoltare sustenabilă și economia”, conchide șeful Delegației UE în Republica Moldova.

Autoare: Elena Baranov

Articole pe Diez.md în Română și Rusă




Interesat(ă) de ultimele știri și oportunități?

Acest site este gestionat de Programul Regional de Comunicare finanțat de UE pentru Vecinătatea Estică ("VECINII UE de la est") 2020-2024. Programul completează și sprijină comunicarea Delegațiilor Uniunii Europene în țările partenere din est și operează sub îndrumarea Direcției Generale Vecinătate și Negocieri privind Extinderea a Comisiei Europene și a Serviciului European de Acțiune Externă. Programul este implementat de consorțiul condus de B&S Europe.

Informațiile de pe acest site sunt guvernate de Declarația privind limitarea răspunderii și protecția datelor cu caracter personal.
© Uniunea Europeană,