O poveste despre curaj și jurnalism local. Elena Motricală: „Viața e așa că niciodată nu știi ce poți”

La o distanță de aproximativ 30 de kilometri de Chișinău se află orașul Criuleni. Și dacă în capitală avem zeci de surse de informare, la Criuleni există un singur ziar în care se regăsește pulsul vieții din această regiune. Astăzi, ne îndreptăm spre Est-Curier. Acolo unde ne așteaptă Elena Motricală, directoarea gazetei.

Elena are peste jumătate de secol în spate, cinci copii și o meserie care-i place, în cadrul ziarului „Est-Curier”. Timp de 24 de ani, această gazetă le oferă cititorilor din raioanele Criuleni și Dubăsari articole despre viața oamenilor din regiune. Evident, în era tehnologiei, oamenii au acces la o mulțime de surse de informare, dar în ce gazetă sau pe ce site ar putea să găsească oamenii din cele 40 de localități articole scrise cu atâta sârguință și dragoste despre satele și orașele lor natale?

„Ziarul este reflecția evenimentelor regionale. Suntem axați doar pe știrile locale, pentru că oamenii sunt interesați să afle despre vecinii lor, despre ei, despre satul lor. Prin asta ne menținem, pentru că de știri de alt gen e plin internetul. Ceea ce este la nivel local este mai aproape de suflet. E vorba de cultură, economie, agricultură, sport, mai puțin politică”, ne povestește Elena.

Povestea ziarului a început cu mult timp în urmă. Elena și soțul să Gheorghe Motricală au fost colegi de facultate, ambii au absolvit Facultatea de Jurnalism la Chișinău, după care au fost repartizați la Criuleni pentru o scurtă perioadă. De atunci, au trecut peste 30 de ani, iar Elena tot la Criuleni se află. Inițial, au lucrat la un alt ziar regional, dar au plecat de acolo îndată ce au aflat că politica editorială urma să fie dictată de Comitetul Raional de Partid.

Ulterior, și-au adunat toate ideile și curajul și au decis să-și deschidă propriul ziar. Așa a apărut Est-Curier.

„Începutul a venit dintr-o testare de fapt, pentru că presa locală era într-o stare financiară dificilă. Noi am plecat de la «Biruitorul», «Opinia» ulterior, și totuși în alt domeniu nu ne revedeam. Da, puteam face și alte lucruri, dar acesta e lucrul nostru – faci ceea ce poți face mai bine. Am luat Legea Presei, am luat un credit de la bancă, am mers la Registratorul de Stat și așa a pornit peripeția noastră”, își amintește Elena.

De-a lungul timpului, ziarul și-a adunat mulți cititori. Printre ei se regăsesc și unii foarte fideli, care nu au scăpat nicio ediție de la începutul apariției gazetei și care continuă să răsfoiască fiecare pagină a ziarului cu mult interes și până astăzi. Una dintre acești cititori este și Eugenia. Pensionara își amintește foarte bine cum a început activitatea ziarului și așteaptă cu nerăbdare noile articole în fiecare zi de vineri.

„Despre ziarul Est-Curier pot să spune că îl cunosc de la bun început, de când s-a fondat și chiar de atunci îl și citesc. Eu mă informez în primul rând din ziar, tot ce se întâmplă în Criuleni aflu de aici. Nu-mi închipui acest ziar să nu mai fie, fiindcă noi îl așteptăm”, ne povestește Eugenia.

Elena Motricală își amintește că, atunci când a mers la facultate, avea un scop bine pus: „Să fac un ziar local bun”. A avut ofertă să lucreze în televiziune, a avut experiență și la radio. Totuși, a rămas de partea scrisului. Aici se simte cel mai liber.

La momentul de față, ziarul are un tiraj de 2 500 de exemplare. Acesta apare săptămânal, în fiecare zi de vineri. Gazeta a avut și timpuri mai bune, când cifrele tirajului erau mai mari. Anul 2020 însă a fost unul foarte complicat pentru redacție. Pe lângă problemele legate de pandemie, colegiul redacțional a fost afectat enorm de moartea fondatorului și a redactorului-șef Gheorghe Motricală (soțul Elenei).

„Anul trecut a fost un an foarte dificil. În primul rând, din cauza pandemiei care a fost gestionată în primele luni foarte nereușit. Oamenii au fost speriați, au apărut probleme și cu achitările, și cu oficiul poștal, și cu distribuția. Plus la toate aceste probleme externe, a fost și decesul subit al redactorului-șef.”

Cu toate aceste greutăți, Elena, împreună cu colegiul redacțional, a decis că trebuie să meargă înainte: „Știam că trebuie să mergem mai departe, pentru că aveam de onorat abonamentele cititorilor. Plus, ar fi fost o trădare să capitulăm, să nu continuăm ceea ce am început”.

Copiii au ajutat-o mult pe Elena: „Gheorghe a decedat marți, iar miercuri ziarul trebuia de pregătit pentru tipar. Și băiatul, Alin care are 16 ani, a venit și a machetat ziarul, astfel încât acesta să ajungă la abonați. Vineri, ziarul a ajuns la cititori. Eu nu am dreptul să fiu mai slabă decât copiii mei”.

Cel mai complicat pentru Elena a fost partea birocratică pe care a preluat-o fără ca să vrea după decesul soțului. „Lucrul birocratic a fost cel mai urât. Aceasta era competența lui Gheorghe Motricală, el avea tăria de caracter, răbdarea să chițibușească fiecare document. Eu spuneam: «Mie asta nu-mi trebuie, eu scriu un material, fac asta cu plăcere», dar viața e așa că niciodată nu știi ce poți.”

Pe lângă suportul copiilor, și colegii au încurajat-o mult. Împreună au decis să meargă mai departe și fac acest lucru încrezător și până în ziua de astăzi. „Sunt foarte recunoscătoare colectivului; Svetlanei Cernov pentru că atunci când mă debusolez, ea zice: «Hai să facem!», iar noi facem.”

Împreună cu colegiul redacțional, Elena a aflat despre proiectul Uniunii Europene „COVID 19: Civil Society Resilience and Sustainability”.

„A venit ca o rază de speranță pentru noi. Inițial, ezitam să prezentăm cererea, dar până la urmă, am zis să încercăm, pentru că nu e vorba atât de noi, cât de cititorii ziarului. Simțeam o siguranță prin faptul că avem sprijin, că avem pe ce miza și că nu rămânem singuri în mijlocul mării fără barcă”, ne povestește Elena.

Ajutorul de la UE le-a asigurat editarea ziarului pe parcursul unui an de zile. Astfel, Elena, împreună cu colegii de redacție, a reușit să meargă mai departe și să economisească surse din veniturile puține pe care le-au investit în dezvoltarea ziarului.

„Pentru prima dată de când suntem în acest sediu, ne-am permis să nu economisim pe încălzire. Datorită faptului că am primit ajutor, am reușit să strângem surse și să cumpărăm calorifere. Acest lucru nu înseamnă că am făcut risipă, pur și simplu am avut alte condiții de lucru.”

Ziarul într-adevăr s-a schimbat pe parcursul anului 2020. Modificări pozitive pe care le-au remarcat și cititorii. Este vorba chiar despre conținutul acestuia.

„În afară de faptul că am început să reflectăm situația pandemică, am pus accent și pe materialele de soluție (jurnalismul de soluții), pe investigații. Ne-am pe axat pe o reflectare mai detaliată a evenimentelor. De anul trecut, am început să lucrăm mai intens și pe online și avem rezultate. Acolo dăm informații operative. Avem și o rubrică «Viața în direct», în cadrul căreia facem vox-uri. Sunt mai multe chestii noi prin intermediul cărora învățăm și încercăm să fim mai buni.”

Momentan în redacția Est-Curier, trei persoane răspund de conținut; sunt penițele redacției, după cum ne spune Elena. Totodată, ziarul mai are și corespondenți care își împărtășesc opiniile prin intermediul gazetei. Mai vin și studenți la practică.

Elena speră că, în viitor, presa tipărită nu va dispărea. Poate va suferi anumite modificări, poate va deveni o ediție de lux, dar va rămâne oricum. Cât despre viitorul Est-Curier, și-ar dori foarte mult o echipă tânără: „Sper că cineva dintre absolvenții facultății de jurnalism va vrea să lucreze în presa locală. Vom fi și noi de sprijin, dacă o să aibă nevoie de ajutor, dar ziarul are nevoie de sânge tânăr.”

Dacă ești student(ă) la jurnalism și ai vrea să-ți faci stagiul de practică sau ești interesat(ă) de activitatea ziarului „Est-Curier”, poți contacta redacția la acest e-mail: [email protected] sau la aceste numere de telefoane: 0248 2-09-46, 0248 2-10-36

Dincolo de tot ce înseamnă jurnalism, Elena ne spune că este un om obișnuit care face ceea ce-i place și asta pentru ea contează mai mult decât ceea ce și-ar dori să câștige în plan material. Această poveste ne demonstrează că presa locală există datorită oamenilor puternici precum este Elena, care s-a aventurat în această activitate și-și dedică întreaga viață unui ziar local.

„COVID 19: Civil Society Resilience and Sustainability” este un proiect finanțat de Uniunea Europeană și implementat de organizația publică ERIM (Equal Rights & Independent Media). Proiectul vizează creșterea rezistenței și dezvoltării societății civile în țările Parteneriatului estic, precum și atenuarea consecințelor crizei cauzate de COVID-19.

Autoare: Elena Baranov

Articole pe Diez.md în Română și Rusă