Legăturile familiale: o sursă de fermitate în vremuri dificile
“A fost o expunere surprinzătoare și, cu siguranță, revigorantă, în comparație cu lucrările pe care suntem obișnuiți să le privim”, a declarat Arianna Rinaldo, curator și consultant foto, unul dintre membrii juriului concursului de fotografie VECINII UE de la est – FOTOFESTIWAL, descriind impresia sa despre finaliști. Câștigătorii au fost anunțați în cadrul unei gale de premiere care a avut loc la Tbilisi pe 31 martie. Concursul, finanțat de Uniunea Europeană, a invitat fotografi profesioniști din cele șase țări ale Parteneriatului Estic să înregistreze un set de fotografii pe tema “Conexiuni familiale”. Rezultatele concursului au impresionat publicul din regiune.
“Eu sunt un exemplu de persoană care a fost salvată de artă”
“Acest concurs a avut un scop foarte bun, vorbind despre familie și legăturile de familie într-o perioadă atât de dificilă. Trebuie să le reamintim oamenilor că Ucraina face parte din Europa, chiar dacă nu face parte din Uniunea Europeană. Ucraina face parte din harta culturală a Europei și merită să căutăm aceste conexiuni”, a declarat câștigătoarea din Ucraina, Marysia Myanovska.
Proiectul ei, “Oh, frate, unde ești?”, spune povestea urbană a “generației pierdute” din anii ’90 într-o zonă rezidențială din Kiev. Impulsul a fost pierderea fratelui ei, care a fost unul dintre cei care au profesat motto-ul “Trăiește repede, mori tânăr”. Dar în spatele ideii Marysiei se ascunde mult mai mult.
“Eu sunt un exemplu de persoană care a fost salvată de artă. Părinții mei nu aveau mijloacele financiare pentru a mă susține în vreun fel anume, dar m-au sprijinit întotdeauna prin credința lor în viitorul meu. În ceea ce privește istoria proiectului, cred că, de fapt, eu aș fi putut trăi viața fratelui meu, iar el ar fi putut să o trăiască pe a mea. Visul meu cel mare este să deschid o școală de artă în Troyeshchyna – un cartier mare din Kiev – care ar fi gratuită. Mi-aș dori cu adevărat ca copiii, care uneori nu văd altă cale pentru ei decât să repete soarta părinților lor, să învețe că arta poate schimba lumea”, a explicat ea.
Un alt exemplu de depășire a unei pierderi personale și de regândire a familiei, chiar și a destinului unei țări, este cel al câștigătoarei din Republica Moldova – Katerina Shosheva – și al proiectului său “SEM’YA”.
“Legăturile de familie sunt foarte importante pentru mine, pentru că unele lucruri din viață mi se păreau de la sine înțelese. Fratele meu a decedat în urmă cu aproximativ șase ani și i-am găsit arhiva de filme. O colecționa când era adolescent și este practic o amintire pentru mine și pentru cei patru frați ai mei care au crescut în acel apartament”, a declarat fotografa, care inițial nu a vrut să înceapă acest proces de auto-explorare ca proiect.
Dar arta i-a schimbat mult viața, așa că, după mai bine de 10 ani în care a lucrat ca manager, a decis să își schimbe viața.
“Tocmai îmi urmăream nepoții și nepoatele care creșteau în același apartament, așa că am încercat să reflectez asupra relațiilor dintre generații și a modului în care acestea ne modelează. Este important pentru că acum familia mea este împrăștiată în toată lumea, iar eu sunt ultima care a rămas în Moldova”, a spus Katerina.
Evenimentele externe au schimbat și viața finalistului din Belarus – Pasha Kritchko. Juriul concursului a fost impresionat de viziunea sa asupra legăturilor de familie dintre bielorușii forțați în exil în urma evenimentelor din 2020. Înainte de aceste evenimente, era un fotograf comercial, dar acum documentează realitatea cu care se confruntă nu numai belarușii, ci și ucrainenii care se opun de peste un an invaziei pe scară largă a Rusiei.
“Am o familie în Minsk, părinții mei sunt acolo, nu pot să-i văd atât cât îmi doresc. Tatăl meu are cancer și, dacă se întâmplă ceva, nu știu cum să-l vizitez, pentru că aș putea fi reținută imediat. Așa că am vrut să arăt un exemplu folosind mici istorii ale oamenilor care reprezintă întreaga societate și ceea ce ni se întâmplă acum”, a spus el.
Pașa se află în aceeași situație ca toți compatrioții săi care au plecat din Belarus și nu se mai pot întoarce, iar el continuă să surprindă această realitate. “Înțeleg, de asemenea, că mă ajută cumva să am puterea de a-mi continua munca, pentru că cineva trebuie să ridice o voce despre probleme. Așadar, sunt foarte mândru că sunt belarus”, a adăugat el.
“Nu vă fie teamă să acoperiți problemele sociale”
Provocările și circumstanțele sociale au devenit, de asemenea, decisive în cariera celebrului fotograf din Armenia, Nazik Armenakyan. Lucrările sale sunt adesea fotoreportaje și eseuri documentare, dar pentru concurs a prezentat un proiect foarte personal, “Războiul meu (experiență fragmentată)”.
“Aceasta este un fel de fotografie personală și nu fotografie de familie în același timp. Am încercat să dezvălui relația mea cu fiul meu Mikayel, care a fost dus la război. Sunt foarte fericită că această istorie a fost cumva văzută, preluată și selectată”, a explicat ea.
La început a fost atât de șocată de schimbările din viața ei, încât a crezut că nu va mai putea niciodată să facă fotografii. Dar această provocare a devenit, de asemenea, un imbold pentru ea de a-și depăși temerile și de a-și continua activitatea profesională.
“Legăturile familiale sunt foarte importante pentru mine, deoarece am devenit soție și mamă foarte devreme. Am o familie foarte puternică, cu soțul și cei doi fii ai mei, îi iubesc pe amândoi. Întotdeauna am fotografiat poveștile altora, dar nu am avut niciodată ideea că voi fotografia cumva pe fiul meu și pe mine”, a recunoscut ea.
Ideea concursului a fost, de asemenea, aceea de a examina mai îndeaproape Parteneriatul Estic. “A fost o oportunitate de a privi o parte a lumii, și a lumii fotografiei, pe care nu o văd în mod obișnuit în fiecare zi”, a declarat unul dintre membrii juriului, Arianna Rinaldo. “Cei mai mulți dintre noi, în lumea fotografiei, ne concentrăm foarte mult pe Europa de Vest și pe lumea occidentală. În lucrările pe care le-am putut vedea, a existat o varietate de povești și de stiluri. A fost cu adevărat o revelație să pot vedea cum oamenii din această parte a lumii, din Europa de Est, comunică sentimentul lor cu privire la tema din acest an – conexiunile de familie”, a explicat Rinaldo.
Această viziune este confirmată de lucrările câștigătorilor din alte două țări – Azerbaidjan și Georgia.
De exemplu, câștigătorul din Azerbaidjan – Orkhan Azimov – a prezentat viața copiilor din satul îndepărtat Digo din districtul Astara. El a ridicat mai multe probleme sociale în același timp: economice și educaționale.
“Copiii trebuie să meargă pe jos câțiva kilometri pentru a studia la școlile din satele vecine. Sunt 40-50 de copii acolo. Am fost foarte interesat de această problemă și am contactat locuitorii din zonă. Când am vizitat acel sat și am împărtășit aceste fotografii pe rețelele de socializare, am stârnit o mare vâlvă. Și câteva luni mai târziu, s-a hotărât să se construiască o școală de tip modul în acel sat”, a spus el. Un exemplu de cum arta poate rezolva problemele sociale. Din septembrie 2023, copiii vor putea merge la școala locală, în loc să meargă pe jos prin munți până în satele învecinate.
Orkhan Azimov este activ pe Instagram. Recent, a făcut fotografii de la cutremurul din Turcia și crede cu tărie în puterea fotografiei documentare.
“Am fost în multe țări și am filmat multe evenimente diferite. I-aș sfătui pe colegii mei să nu se teamă să abordeze astfel de probleme. Pentru că noi, ca fotografi, trebuie să punem în lumină astfel de evenimente din lume și să le transmitem comunității mondiale”, a spus el.
Câștigătoarea din Georgia – Natela Grigalashvili – lucrează în principal în regiunile mai îndepărtate ale țării. Proiectul său “The Final Days of Georgian Nomads” (Ultimele Zile ale Nomazilor Georgieni) este despre una dintre regiunile unice ale țării – regiunea montană Adjara.
“Titlul acestui proiect este un pic pesimist, dar cred totuși că putem înțelege ambele părți – încetul cu încetul, viața nomazilor se destramă și, în același timp, doar ei au păstrat astăzi o astfel de moștenire. Se deplasează cu familiile lor întregi și păstrează o astfel de mișcare în timpurile moderne”, a explicat ea.
Natela Grigalashvili a lucrat atât ca fotoreporter, cât și ca operator de film, iar în 2016 a început să fotografieze ca fotograf documentarist.
“Fac un fel de cercetare, cu ajutorul unei camere de filmat, despre oamenii care trăiesc în aceste regiuni. Globalizarea șterge totul încet-încet, nu o putem opri, dar aparatul de fotografiat are capacitatea de a păstra istoria prezentului, care se schimbă sub ochii noștri”, a spus ea.
O privire atât de atentă și profesionistă asupra regiunii a fost o revelație pentru juriu, care a ales din peste 400 de lucrări.
“Trebuie să spun că sunt foarte impresionat de calitatea lucrărilor care au fost trimise la concurs. Am văzut două tendințe, dacă îmi permiteți să spun așa: una este angajamentul politic al multor fotografi și faptul că s-au documentat și sunt foarte conștienți din punct de vedere social și politic, iar celălalt lucru este cât de devotați sunt în a descrie regiunea și în a lucra cu localitatea și comunitatea lor. Acesta este un lucru pe care îl consider foarte valoros”, a declarat un alt reprezentant al juriului, fotograful Karolina Gembara.
Toți finaliștii și lucrările lor pot fi găsite aici.
CEL MAI CITIT
ASOCIAT
Nu, timpul nu este de partea Rusiei
Cum să deschizi o afacere în domeniul artei în Moldova: experiența Alexandrei Mihalaș
Fiți cu un pas înaintea unui hacker: sfaturi simple de securitate cibernetică!
Cum să acționezi și să mergi mai departe: strategii pentru femeile care se confruntă cu discriminarea și hărțuirea online
Locul în care învățarea nu este doar un proces, ci și o călătorie de autodescoperire. Exemplul unei școli din Orhei
Informațiile de pe acest site sunt guvernate de Declarația privind limitarea răspunderii și protecția datelor cu caracter personal. © European Union,
